ViaȚa CreȘtinĂ

Emil Creangă, este unul din scriitorii care se vrea Ințeles, care vrea să-i fie cunoscută valoarea aurului scos din adAncul minei lui. De aceea limitele cuvAntului rostit sunt deosebit de importante: este cuvAntul folosit de toți cei din jur, dar ale cărui dimensiuni sunt diferite, funcție de capacitatea celui ce le folosește și de cultura ce-i stă la bază. O comunicare bună are loc doar pe drumul unui limbaj limpede, motivul ce determină prezența defi nițiilor și conceptelor - un ceva natural In lumea asta plină de schimonosiri a limbii, In care pAnă și

conceptul de "familie" este pe cale de a fi schimbat.

Destinatarul tuturor creatorilor este omul. Acest "om" a lui Emil Creangă este In atenția Marelui Creator, indiferent că acceptă acest adevăr sau nu. Acesta este muncitor In Grădina lumii acesteia, ca și Creatorul său. Emil a pus Intotdeauna accentul pe ceea ce Creatorul a modelat In el - "adică de la el spre alții" - nu pe drepturile ce vin In urma muncii - "adică de la alții spre el." Acesta este adevăratul "Har Divin care lucrează In noi" și ce nu permite epigonismul murdar specifi c omului Instrăinat. In virtutea lui, omul-rază a adevăratei Lumini, ce nu aparține țărAnii de rAnd, este descris de apostolul Pavel stăpAnind ca și cum n-ar stăpAni, folosind ca și cum nu ar folosi. In acest fel, păstorul și profesorul Emil Creangă urmărește familia, ca un singur fi r trainic Impletit In trei, trecAnd prin fi liera dragostei, moralei, a spiritualității pe plan intelectual și pragmatic.

In felul acesta a călătorit nestingherit străinul acestei lumi, fără să se fi murdărit In vreun fel, lăsAnd să se vadă cetățenia lui de sus. Rob credincios StăpAnului și oglindă loială a Ințelepciunii Lui, el a fost farul care a ars, dAnd lumină, pAnă la ultima picătură a untdelemnului din vas. A lăsat In urmă un ecou - armonie pragmatică In cAmp semiotic - care va rămAne peste veac In scrisul lui mărunt, totul prin fi liera caracterului său pe care adresanți-l vor numi lapidar "a lui Creangă."- Nelu Terpea