Du er ikke logget ind
Beskrivelse
Din 1940 pâna în 1944, cât timp a fost aliata Germaniei naziste, România a pus în aplicare politici de epurare etnica vizându-i nu doar pe evrei si romi, ci toate minoritatile nationale. Alese de guvern ca posibile modele pentru România postbelica, Basarabia si Bucovina trebuiau curatate sub raport etnic si reeducate în spiritul „Noii Europe“. De aceea aici purificarea etnica a fost efectuata extrem de brutal si fara a tine seama de vreo constrângere de ordin juridic sau moral: minoritatile au fost stramutate fortat, au avut loc masacre si pogromuri. Vladimir Solonari arata ca România nu a adoptat aceste metode sub presiunea Germaniei, ci le-a implementat din proprie vointa. El subliniaza rolul functionarilor si expertilor guvernamentali în elaborarea politicilor de purificare etnica, inclusiv a planurilor privind schimbul de populatie, cum a fost cel care viza Cadrilaterul, si explica de ce majoritatea acestor planuri nu au fost niciodata puse în aplicare. Vladimir Solonari îsi completeaza studiul cu o analiza a atitudinii societatii fata de politica de purificare etnica a guvernului, aratând ca, desi aceasta a gasit un sprijin considerabil în rândurile românilor, au existat si numeroase cazuri de opozitie la diverse niveluri.