Magicianul

The Magician. A Novel

This book is in Romanian. It is a fantasy novel. C. C. Mihalki writes thrillers, fantasy, and SF novels and short stories.

C. C. Mihalki, autorul prezentei cărţi, ne introduce puţin n atmosfera romanului:

Acest roman este primul dintr-o serie pe care am intitulat-o Călătorii Fantastice. Sunt poveşti care nu au vreo legătură ntre ele, dar fiecare dintre acestea are la bază o călătorie ntr-o lume, aşa cum am spus deja, fantastică. Şi n acest roman m-am ţinut de promisiune n ceea ce priveşte semnătura mea personală.

Aşa cum am spus la sf rşitul trilogiei Lacrimi de sirenă, cărţile mele nu vor avea niciodată un sf rşit bine definit. Bine nţeles, iubitorii de happy-end-uri şi pot imagina acum că Lucas s-a av ntat şi a trecut prin portalul ce s-a deschis n urma sa. Acolo el şi va re nt lni prinţesa şi vor trăi happily ever after... Pesimiştii se vor g ndi că n niciun caz n-a reuşit sau că portalul nici măcar nu s-a deschis, ci a fost o simplă licărire. Mie mi place să cred că a reuşit să se ntoarcă. Că aceea de care s-a ndrăgostit era chiar acolo aştept ndu-l...

Despre povestea n sine ce să spun? A luat naştere din propria-mi imaginaţie, dar aş avea un obraz chiar mai gros dec t al eroului meu la nceputul cărţii, dacă nu aş recunoaşte că m-am inspirat din multe altele. Am luat, aşadar, mai multe lumi utopice şi le-am combinat, sau mai bine zis am luat c te ceva din ele şi apoi am nchegat acele fragmente n propria mea sferă. Vi le voi nşira n cele ce urmează, aceste lumi din care m-am inspirat, n ordinea influenţei lor n povestea mea: V de la Vendetta, Demolition man sau Demolatorul, Equilibrium, Vrăjitorul din Oz, Alice n Ţara Minunilor, Hunger Games sau Jocurile Foamei şi n cele din urmă, Divergent. Cei care au citit cărţile mai sus menţionate sau au văzut ecranizările lor, au nţeles n ce fel m-am inspirat eu din ele. Dar am adăugat şi eu nişte elemente originale şi trebuie să recunoaşteţi că trebuie să ai o imaginaţie dincolo de limitele normalului ca să dai naştere unei lumi, unde, spre exemplu, toţi bărbaţii au un singur nume.

Apropo de această imaginaţie. Eu unul o găsesc singura cerinţă pentru a deveni un bun scriitor. Acum vorbesc doar n ceea ce mă priveşte: nu am vreun talent ieşit din comun la scris, nu prea folosesc eu figuri de stil şi nici cuvinte sau expresii ştiu şi eu, filozofice să zicem. Am citit cărţi la viaţa mea pe care nu le-am nţeles nici pe jumătate. Am doar o imaginaţie bogată şi spre deosebire de majoritatea prozatorilor rom ni, eu chiar fac uz de ea. Tineretul nostru nu mai citeşte cum o făcea nainte de Revoluţie, asta e clar. Eu unul, c nd văd cărţi cu subiecte axate n principal pe politică, război, literatură, economie, religie şi filozofie, mă ia durerea de cap. Mă g ndesc ce-i ia pe adolescenţii noştrii... Şi n-ar fi numai asta; da, sunt rom n şi n-am nimic mpotriva subiectelor autohtone, dar chiar nu mai scoatem capul n lume?

C. C. Mihalki