Draga viata

Gandul ca as fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica, adormita in patul de sub mine si pe care o iubeam mai mult decat orice altceva pe lume. Nu o nebunie salbatica, ci una aproape in joaca. O sugestie lenesa, somnoroasa, malitioasa, care parea sa astepte acolo de multa vreme.' Acolo, adica in pivnita intunecoasa a fiintei. Ganduri cetoase, impulsuri obscure, vinovatii fara vina, acuzatii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimtite ca reactie fireasca. Benign demonism infantil, dincolo de logica si de orice explicatie. Si totul in caruselul Relatiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viata amara, pestrita, derizorie. Relatii intre parinti si copii, surori si frati, bunici si nepoti, unchi, matusi, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nunta si despartire. Gelozie intre surori, ura fetitei fata de predicile mamei, Parkinson si Alzheimer, Toronto si Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantazari erotice ale varstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperari sentimentale dupa jumatate de veac, apologia vietii neinhibate', dar si rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios. Pe scurt, viata. Mai precis: draga noastra viata. Cea pe care adesea uitam s-o traim, necum s-o mai si gandim.