Cartea Mea Cu Filme. Europa

My Book of Movies. Europe. A Subjective Journey through the World's Movie Industry of the End of the 20th Century and the Beginning of the 21st Century

This book is in Romanian. It is a guide to the movies created by the greatest Europe-born film directors.

Cartea mea cu filme. O călătorie subiectivă prin cinematografia mondială de la sf rşitul secolului XX şi nceputul secolului XXI. Europa de Andi Dumitrache este o enciclopedie a filmelor de excepţie realizate de regizori născuţi n Europa (chiar dacă mulţi dintre ei au activat peste Ocean). Este un ghid pe care fiecare dintre noi l putem folosi pentru a ne orienta n domeniul vast al cinematografiei mondiale, astfel nc t să evităm filmele proaste şi să ne ndreptăm către capodopere ori de c te ori simţim nevoia de a lua contact cu a şaptea artă. Domnul Emil Bojin l prezintă astfel pe Andi Dumitrache, autorul acestei cărţi:

Andi este un entuziast şi un generos. Anunţă prietenii că undeva rulează un film, i sună să le reamintească, se duce n Croaţia să vadă un balet, face coadă la Sala Radio pentru Misha Katz, intră n Cinematecă să mai vadă o dată un film de Antonioni. Găzduieşte n casa lui cineclubul „Salata de filme," unde prezintă amicilor filme din Albania, Italia sau Oceania.

Primele pelicule le-a văzut ntr-un mic orăşel de munte, la cinematograful cu program săptăm nal, dar venirea n Bucureşti i-a revelat filmul ca mai mult dec t o istorie n imagini.

Contactul cu Cinemateca l-a imersat ntr-o lume nouă, iar regizorul care a produs o revoluţie n viziunea lui despre film, ca şi despre viaţă, este Michelangelo Antonioni; la mai bine de jumătate de secol, „tetralogia alienării" o vede mai actuală ca niciodată.

Este un paradox faptul că majoritatea filmelor „de artă" le-a văzut n ntunecatul deceniu '80, unde se făcea coadă nu doar la p ine, ci şi la Cinematecă, la Muzeul Colecţiilor (unde şi sucea g tul după un st lp), sau la Casa Studenţilor. Iar faptul că şi ncepe cartea cu anul 1984 se explică prin profunda impresie pe care i-a lăsat-o „Amadeus," film realizat n acel an.

Andi nu vorbeşte dec t de filmele pe care le-a văzut (vreo 1000 aici), despre care şi prezintă impresiile strict subiective.

Andi nu are nicio pretenţie că această carte ar fi vreo istorie a filmului sau că el ar fi vreun critic de film; el a dorit să mpărtăşească o bucurie şi să ofere o orientare prietenoasă cinefililor pe acest tăr m cu at tea forme de relief. Şi totuşi, are şi criterii obiective: validarea filmului la festivaluri; notorietatea regizorului; valoarea artistică n contrast cu aspectele comerciale.

Ne-a unit admiraţia pentru Fellini; aşa că i-am oferit drept dar, pentru această carte, răspunsul marelui regizor la scrisoarea pe care i-am trimis-o la doar c teva zile după Revoluţie, ntr-un plic pe care am scris numai „Federico Fellini - Roma"; de unde să fi ştiut atunci adresa exactă?

Sunt şi eu un entuziast... ca şi Andi.

Emil Bojin, un alt cinefil