Bunul simt ca paradox

Se confunda mai intotdeauna bunul-simt cu simtul comun; e adevarat ca merg o buna bucata de drum impreuna pornind de la constatari elementare. Dar simtul comun cade repede in aporii sau platitudini in vreme ce bunul-simt isi urmeaza fara greseala drumul ajungand la descoperiri senzationale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «simti bine» de a discerne de a-si reprezenta de a imagina adevarul de a indrazni.' (Alexandru Paleologu)Esentiala finalitate a literaturii a artei in genere in care intra vrand-nevrand si critica si eseul si filosofia chiar si marea oratorie este in ultima instanta o «finalitate fara scop» adica una de cunoastere de contemplare de aprehendare a adevarului.' (Alexandru Paleologu)